om la limite

o corabie mă poartă

prin destin

înotând printre stele căzătoare și fantome cu venin

printre șoapte neauzite și replici pline de cioburi

încerc

să nu mă înec cu aerul răcoros de „oferă-mi spațiu”

să nu mă ard la lumina dintre doi porumbei

ale căror aripi mă fac să strănut în ziua nunții

cu trandafirii de pe pieptul meu

în mână

un mate(rialist/lot) s-a auzit în oglindă,

urletul unui om

pierdut în ecou

s-a scurs de la bord

„om la lună!” – (r)eacția (e)chipajului (a)stral (l)ibertin

l-am găsit pe visător ancorat de cratere

îndoit de gravitație:

„Cerul e limita! Săriți peste!”

Sursă: Pinterest

oare am tupeu?

îți zburau pletele în vânt

mici scări curbate ce duc spre infinit

ochelarii îți stăteau comozi

mai mult pe nara dreaptă

de la gravitația care te trage

când tu vrei să zbori

o linie ușor oblică îți traversează chipul

răscruce de drumuri pe fața ta planetară

un zâmbet? nu, fericire.

bucuria îți curge pe față și ți se prelinge pe buze

să îndrăznesc să te șterg? 

trecătorul nostru

când ne vom iubi până la viață,

nu până la moarte,

când destinele noastre vor dansa vals, 

piruete amețitoare,

încercând să nu verse vinul din pahare

și din această veninoasă iubire va răsări

un trecător

și-mi va semăna de la unghie la scalp,

atunci

el va planta cuvinte pentru a trăi:

fiecare tăcere, o virgulă din înaltul poem al vieții,

otravă vărsată din ochi, un vers,

ea, o carte.

dacă îți va semăna ție, de la pistruii astrali,

până la râsul dureros,

atunci va fi artă…

părul cercuri-cercuri, vezi că îți intră un cuvânt în ochi!

trecătorul va umbla printre cărți cu portretul său

în timp ce sparge inimi cu călcâiele și își refuză existența.

Sursă: Pinterest

la (re)vedere

mai ții minte când

mi-am lăsat seva să curgă pe umărul tău?

pe buturuga plină de furnici?

părul tău mă mângâia ca o algă

și m-am întors acasă

pentru un moment.

„nici nu am plecat  bine

și îți e dor de mine

ești pe(nibilă/rfectă)!”

mă mângâia o furnică pe braț,

dar eu credeam că ești tu

„pentru prima dată în mașina 682?”

acum îi asculți nepăsătoare, 

cu un aer chiar pervers

pe damiano și robin

și auzi notele muzicale,

nu ciripitul meu gâfâit încercând să le ating

te schelălăi pe karaoke 

eu mă uit la buzele tale de un roșu frână

și mă gândesc că te-am pierdut.

am vrut să te scurgi în mâna mea,

dar te-ai metamorfozat și mi-ai trecut printre degete

poate trebuia să fiu mai limpede,

dragă lebădă.

o carte cu chipul tău în ea mi se revarsă in poală

în 3 minute mașina 682 zboară de pe coală.

Sursă: Pinterest