Istoria bogată a CNMB, care se întinde pe parcursul a 130 de ani, este compusă din multe istorii particulare generate de evenimente, conjuncturi și personalități. De-a lungul timpului, a reprezentat un etalon al educației constănțene și românești, aici instruindu-se zeci de mii de elevi de top ai orașului, sub îndrumarea unor profesori extrem de dedicați. Emblema de „mircist” este purtată în suflet cu fală de absolvenții colegiului. Dar multe povești demne de rememorat de către generații întregi au fost scrise și dincolo de porțile instituției, întâlnindu-se, în cele din urmă, cu ea.
Voi evoca una dintre aceste povești, și anume istoria colecției de cărți donate Colegiului de către Marin Ionescu-Dobrogianu, istorie care păstrează dramatismul și parfumul vremurilor de altădată.
Această poveste se deschide în anul 1890, atunci când colonelul Ionescu-Dobrogianu începe să colecționeze volume rare din secolele XVII-XVIII, însumând peste 30000 de titluri, grupate în 4732 de volume.
Cine a fost Marin Ionescu-Dobrogianu? Bucureștean prin origine, provenind dintr-o familie foarte modestă, a urmat o carieră militară, avansând de la condiția de simplu soldat, la aceea de colonel. Ca sublocotenent în Armata Română, odată cu absolvirea Școlii de Subofițeri de la Bistrița, a fost repartizat la Garnizoana din Constanța și așa a început marea sa iubire pentru ținutul de la malul mării. Atât de puternic a fost atașamentul său față de acesta, încât Marin Ionescu și-a adăugat numelui inițial elementul „Dobrogianu”. A fost o personalitate a lumii militare constănțene, un comandant respectat și devotat carierei, însă cele mai ardente preocupări au rămas cultura, în general, și cercetarea istorică și geografică, în special. A publicat zeci de studii despre Dobrogea, a întreținut o bogată colaborare cu publicațiile locale și a primit mai multe distincții de cea mai înaltă valoare pentru activitatea lui științifică și culturală. Printre ele, amintim Medalia de Aur oferită de Academia Română (1906) și Medalia „Bene Merenti clasa I”, acordată de Regele Carol I.
Pe fondul acestei intense preocupări pentru cultură și știință, s-a născut și dezvoltat pasiunea lui Marin Ionescu-Dobrogianu pentru colecționarea de cărți rare și valoroase. Din păcate, această colecție adunată cu greu pe parcursul multor ani a fost jefuită și risipită în timpul Primului Război Mondial, atunci când Dobrogea a fost sub ocupație străină. O parte a populației dobrogene s-a refugiat atunci în alte provincii românești, abandonându-și casele și bunurile agonisite, același exod cunoscându-l, în mare măsură, și autoritățile administrative.
După haosul și teroarea provocate de ocupanți, odată încheiat războiul, societatea constănțeană se reașază în matca ordinii și, treptat-treptat, a dezvoltării. În acest nou climat, domnul Ionescu-Dobrogianu arată că nu și-a abandonat colecția, apelând în repetate rânduri conștiința constănțenilor pentru a încerca să își recupereze volumele furate și oferind chiar recompense materiale considerabile celor care aveau să îl ajute. Atitudinea sa față de evenimentele nefericite care au dus la pierderea acestei colecții este evidentă în utilizarea repetată a verbului „a prăda” în toate comunicările lui oficiale, în reviste sau ziare ale acelei vremi. În numărul 213 al revistei „Dobrogea Jună”, publicat la 16 septembrie 1923, se scrie: „D. Col. Ionescu-Dobrogianu roagă pe cei care au cărți cu ștampila «Biblioteca Colonel Ionescu-Dobrogianu», prădată pe timpul ocupațiunii streine să i le aducă la domiciliu în strada Eminescu, în fața Cazinoului. Le plătește cu prețuri mari.”. Au fost recuperate, însă, numai aproximativ 1000 de unități, dintre care 435 de volume, 56 de reviste și câteva atlase și hărți.
Anul 1931 marchează un moment de importanță culturală majoră atât pentru orașul Constanța, cât și pentru toată Dobrogea – întemeierea Bibliotecii Județene de către Ioan N. Roman, al cărui nume instituția îl poartă și în prezent. În acest context, în data de 8 iunie 1932, în cadrul festivității de încheiere a anului școlar la, atunci, Liceul „Mircea cel Bătrân”, Marin Ionescu-Dobrogianu are inițiativa de a dona acestei instituții cărți din colecția particulară, punând astfel bazele unei biblioteci pentru elevii săi. Așa a luat naștere biblioteca școlii noastre, cu cărțile, albumele, hărțile și revistele donate atunci. Să adăugăm faptul că, începând cu 1920, vreme de câțiva ani, ilustrul om de cultură a fost profesor de istorie și geografie la Liceul „Mircea” pe care, iată, ulterior l-a înzestrat cu minunata sa colecție bibliofilă.
Marin Ionescu-Dobrogianu s-a stins din viață la puțini ani după ce a făcut această donație de ctitor cultural, în 1938.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, colecția bibliofilă a fost ascunsă undeva în incinta școlii, spre a fi protejată, neștiindu-se unde anume se afla această comoară culturală. Vremurile erau tumultuoase, de o nesiguranță individuală și comunitară care făcea ca atenția tuturor să se concentreze pe prioritățile vitale. Problema fondului de carte al liceului era cu totul secundară, iar după război, pentru mai bine de 70 de ani, colecția colonelului Ionescu-Dobrogianu s-a crezut pierdută pe vecie.
Asta până în anul 2015, atunci când doamna bibliotecară Ionela Simula a făcut o descoperire uluitoare. Era anul în care s-a renovat biblioteca școlii, cu scopul transformării acesteia în CDI (Cabinet de Documentare și Informare). Pentru a fi extinsă în camera alăturată, peretele din dreapta al încăperii inițiale a fost spart, nu înainte de a fi date jos toate cărțile de pe rafturile înalte până la tavan, spre a fi recatalogate. Atunci a fost descoperită, în spatele unor manuale de matematică vechi de când lumea, o parte dintre cărțile considerate dispărute! Mai apoi, în urma mai multor cercetări, a fost găsit în podul liceului și restul colecției, așa încât donația colonelului a fost reîntregită după atâta amar de vreme. Această descoperire a atras atenția media la momentul respectiv, evenimentul fiind consemnat în ziarele locale.
În prezent, la aproape 100 de ani de la donarea cărților, colecția bibliofilului Ionescu-Dobrogianu, care conține titluri în limbile română, engleză, franceză și germană, este expusă în vitrinele din cancelaria Colegiului. Ștampila bibliotecii Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” strălucește acum pe prima pagină, alături de aceea, mai veche, a bibliotecii Liceului „Mircea cel Bătrân”, cea a colecției private a colonelului Ionescu-Dobrogianu și a celorlalte colecții private prin care au mai trecut volumele din momentul în care au fost „pierdute”.
Parcurgând rafturile celor două vitrine, reținem câteva titluri, cu intenția de a le nota pe cele mai semnificative: „Histoire Universelle Illustrée des Pays et des Peuples” (vol. I-VIII); „La Grande Encyclopédie” (vol. 1-28); „Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei și Țării Românești” și „Documente privitoare la istoria Românilor”; „Helmolts Weltgeschichte” (vol. 1-9); „Brockhaus’ Konversationslexikon” (vol. 1-17); „Recensământul populației României” (1930); „Dictionariu Franceso-Romanu” (1859); „Voyage en Bulgarie” (1845); colecțiile „Revista română”, „Vieața nouă” și „Revista Fundațiilor Regale”; „L’évolution de l’humanite”; Goethe – „Faust”; Ovidius – „Metamorfozele” (Ediții în franceză și germană) etc. Ele sunt o dovadă a istoriei mirciste bogate și vii, impregnate în orice colț din clădirea aceasta monumentală.
Voi încheia povestea citând chiar cuvintele lui Marin Ionescu-Dobrogianu, care acum stau afișate în locul unde a fost găsită colecția, adică în biblioteca CNMB: „Se înzestrează acest centru cultural, care va răspândi lumină în tot cuprinsul Dobrogei noastre”.
Le consider cuvinte profetice, fiindcă, într-adevăr, Colegiul „Mircea cel Bătrân” a luminat drumul cunoașterii și al succesului pentru mulți tineri dobrogeni.
