Te recunosc într-o mulțime
de Daria STOICA (XD)
Detest multe aspecte din lumea în care trăiesc. Detest cum sunt învățată zilnic de societate să renunț la ceea ce sunt și să nu ies din tipare. Detest să nu fiu personajul principal al vieții mele și detest îndoctrinarea, ignorarea personalității reale a oamenilor, atât de către mine, cât și de către ceilalți. Detest traiul monoton și „dezvoltarea personală” care nu e atât de „personală”, întrucât nu se diferențiază, nici ca metodă, nici ca rezultat, de a celorlalți. Detest că sunt obligată să-mi accept locul după ce mi s-a spus „Poți fi orice-ți dorești. Dacă vei avea voință, vei triumfa!” timp de o viață de aproape adult. Însă toate astea sunt compensate de dorința de a trăi.
Pentru a trăi este necesar să speri la un sens al acestei vieți, iar eu încă îl caut. Un „loc” unde caut deseori sensul este chiar sufletul meu. Vreau să fiu conștientă de dorințele mele, să nu uit de niciuna dintre ele, iar la finalul vizitei mele pe această lume să fiu împlinită și să nu fiu dezamagită de filmul amintirilor mele. Ba chiar, poate, îl voi relua.
Sufletul meu își dorește să fiu unică. Bineînțeles, poți fi unic într-o mulțime de feluri. Unice sunt și canaliile pe care, totuși, le întâlnim la tot pasul, cum ar fi politicieniiimpolitici, prieteniineprietenoși, profesoriineprofesioniști sau un membru al familiei care alege să-ți fiestrăin.Mișelia necesită o inteligență aparte, care se va face observată și va fi reținută negreșit. În fine, eu vreau să mă disting de ceilalți prin aspecte pozitive. Vreau să fiu un exemplu de „așa da”. Vreau ca prietenii mei să-mi ceară sfatul și ca orientarea gândirii mele să-i călăuzească chiar și atunci când ideile noastre nu corespund. Vreau să îi fiu egală surorii mele, un om cu har, și mai vreau să-i fac un dar sau poate mai multe mamei când voi trăi viața la singular, ca să-i fie clar că datorită eforturilor sale de a-mi construi o coloană vertebrală pentru mersul drept prin lume, nu-mi lipsește nimic.
Deocamdată, lucrez pentru a dobândi respectivele calități. Până atunci, voi trece prin repetate schimbări minore și majore.
O sferă a pasiunilor mele care m-a definit pe parcursul anilor este reprezentată de vestimentație, iar moda zilelor noastre mă inspiră și constituie un motiv pentru care ador această realitate. Consider că îmbrăcămintea pe care o alegem dimineața, înainte de a ieși pe ușă, urmează să atragă întâmplările zilei. Tricoul patat de sirop la prima întâlnire și de pe care pata refuză să se îndepărteze va fi încărcat mereu de o ironie, ca și cum soarta însăși râde de tine. Blugii largi pe care ai ales să-i porți într-o zi cu furtună, grindină și, eventual, ninsoare și alte vreo șapte schimbări ale vremii vor sta mai mult pe calorifer. În timp ce privești la ei cum se usucă, având un zâmbet echivoc pe buze, îți vei aminti cum și prietena ta a fost la fel de inspirată încât să-și ia aceeași pereche de pantaloni și cum ați alergat împreună nebunește prin bălți, către autobuz. Nu vreau să spun că haina definește starea de bine a unei persoane, ci că haina îl învie pe omul de ieri prin amintirea asociată ei.
Aleg să mă îmbrac în funcție de starea mea de spirit zilnică, prin această alegere amintindu-mi că sunt liberă să fac orice în privința propriei persoane, dar și pentru că moda mă apropie de artă. Asortând o cămașă cu o fustă, cu un pantof și cu încă unul, cu un pardesiu și o eșarfă, cu cerceii de chihlimbar, se creează un tablou dinamic și real, ale cărui fotocopii vor fi găsite în gândurile celor ce te observă. Pe mine moda zilei de astăzi m-a învățat că imaginea reprezintă un mijloc de a informa lumea exterioară despre abilitatea de a te exprima când nu îți este permis sau nu este contextul potrivit să o faci, neutilizând cuvinte. Prin vestimentație sfidăm, susținem, impunem, urlăm anumite convingeri. Putem diferenția și cataloga o mulțime de oameni grație stilului. Moda nu este doar artă, este și știință. Dispune de o teorie psihologică amplă, întrucât stilul este un semn de identitate.
Îmi place că ziua de azi oferă o șansă chiar și celor mai sfioși să-și exprime măcar o parte din personalitate prin combinarea de stiluri, epoci sau culturi vestimentare. Din acest motiv, cred eu, vestimentația ne ajută să fim mai siguri pe noi, mai prietenoși cu propria persoană, netrebuind să ne ascundem într-un tipar social. Moda ne determină să acceptăm că diversitatea nu este atât de neobișnuită, ci este firească. Vestimentația ne oferă șansa să ne redefinim, să ne descoperim, să experimentăm, să greșim, să ne exprimăm. Hainele nu schimba lumea, însă clar schimbă starea noastră și raportarea noastră la realitate, iar aceasta ne permite să ne trăim viața în felul nostru, mai departe de ceea ce este trecut în fișa postului.
Așadar, fii unic cu toată ființa ta! Îmi e mai ușor să te găsesc!
Micile bucurii ale lumii
de Alexandra DOBRILĂ (X D)
Ceea ce îmi place cel mai mult la lumea în care trăiesc este felul în care oamenii reșesc, chiar și fără să-și dea seama, să creeze conexiuni care schimbă atmosfera unei zile. Un gest normal, precum o observație amuzantă, un sfat spus fără pretenții, o tăcere împărtășită, pot transforma un moment banal într-unul memorabil .
Mă fascinează și libertatea tăcută pe care o simt atunci când merg singură pe stradă, deoarece în acele momente simt că îmi aparțin doar mie. Nu sunt nevoită să vorbesc sau să explic ce gândesc, iar liniștea din jur mă ajută să mă ascult mai bine. Privesc oamenii care trec pe lângă mine și, deși nu îi cunosc, mă fac să simt că fac parte din aceeași lume cu ei. Fiecare gest, fiecare expresie îmi atrag atenția și mă determină să mă gândesc la poveștile lor.
Pe măsură ce înaintez, observ lucruri pe care altfel le-aș ignora: felul în care arată clădirile, sunetele orașului, ritmul pașilor mei. Toate acestea mă ajută să mă desprind de griji și să îmi pun ordine în gânduri. Chiar și într-o zi obișnuită, aceste plimbări îmi dau impresia că descopăr ceva nou, poate nu în lume, ci în mine.
Chiar dacă lumea în care trăiesc are multe defecte, nu simt nevoia să fie perfectă. Există situații nedrepte, zile grele și momente în care realitatea dezamăgește, însă toate acestea fac parte din viață. Printre ele apar și clipe simple, în care oamenii sunt onești și reacțiile lor nu sunt forțate, care dau un sens aparte vieții și creează echilibru. Aceste clipe îmi arată că lumea poate fi reală și autentică, iar acest lucru pentru mine este de ajuns.
Altruismul
de Teodora MUTULIGĂ (X D)
În această lume materialistă, cu interese și ambiții, există și facerea de bine care întreține sănătatea morală a societății. Facerea binelui la care mă refer nu este finanțată, ci realizată prin emoții și gesturi altruiste. Ea ne demonstrează iar și iar că lucrurile mici, care nu au la bază banii, pot fi mult mai valoroase decât sprijinul material.
În ultimul timp am tot auzit de evenimente caritabile sau de strângeri de fonduri pentru oameni bolnavi sau nevoiași. Mă încântă faptul că din ce în ce mai multă lume contribuie financiar la rezolvarea acestor cazuri dramatice și popularizează proiectele de caritate. Dar ele au cu adevărat valoare umanitară dacă sunt născute din empatia sinceră pentru ceilalți. De câte ori particip la astfel de acțiuni, mă simt mai bună și încerc să fiu alături de oamenii care au nevoie de ajutor.
Dar mai ales există gesturi neplanificate, care nu se organizează de către instituții, ci pur și simplu se întâmplă spontan și au aceeași importanță socială. Mă refer la sprijinirea cotidiană a celor din jurul nostru: de la o persoană vârstnică pe care o ajutăm să treacă strada, până la susținerea emoțională a unei persoane apropiate pentru a trece cu bine un test sau un examen. Toate actele de bunătate pe care le săvârșim contează, dar important este să facem totul din inimă.
Îmi place că în lumea în care trăim încă mai există și momente în care ne gândim la alții, în care vrem să fim suportul semenilor noștri, să acceptăm că problemele noastre nici nu se compară cu cele pe care le au oamenii chinuiți și suferinzi. Altruismul este o lecție care ar trebui să ni se predea toată viața, cu multe aplicații practice și lucrări de control.
