Din cei 130 de ani ai CNMB, 30 au adus în prim-planul rolului managerial pe profesorul doctor VASILE NICOARĂ, director adjunct în perioada 1996-2002, iar din 2002 până azi director plin. Este cel mai lung mandat din istoria colegiului, ceea ce atestă personalitatea de excepție a omului și profesionistului Vasile Nicoară și beneficiile stabilității pentru o instituție: o viziune managerială care se poate concretiza temeinic și unitar în proiecte solide. În acest moment aniversar, am încercat să ne strecurăm cu întrebările noastre în cabinetul interior de lucru al dlui Vasile Nicoară și îi mulțumim că ne-a permis să-i fotografiem designul.
Redacția „Zări Alb Astre”: Stimate domnule director, când spun CNMB, constănțenii (și nu numai) îi asociază instantaneu numele Vasile Nicoară. Cât de mult vă identificați, ca personalitate, cu liceul nostru?
Dl director Vasile Nicoară: Licee centenare, precum „Mircea cel Bătrân”, sunt adevărate cetăți ale culturii. Cândva viața din interiorul lor era cazonă, încât apelativul „Bastilia” avea destul temei. Atunci s-a creat și aura magistrală a profesorului și, evident, într-o notă și mai gravă, a directorului. Competența făcea casă bună cu exigența maximă.
De peste trei decenii zidurile „Bastiliei” noastre au căzut. Cetatea este vizibilă tuturor, iar viața ei interioară este reglementată de reguli mereu în reformare.
În încercarea de a mă ridica la nivelul pretențiilor funcției, mi-am măsurat mereu deciziile cu gândul la cei pe care îi succed, dar urmărind promovarea unor valori perene, fundamentale: umanismul, respectul necondiționat față de toți actorii sistemului și afinitate empatică față de cei pe care îi pregătim să fie urmașii noștri. Longevitatea în funcție și încercarea de a fi mereu servul instituției mi-au adus această măgulitoare onoare.
Redacția „Zări Alb Astre”: Din perspectiva prodigioasei dumneavoastre experiențe manageriale, faceți, vă rugăm, portretul unui bun director. De ce calități are nevoie și ce defecte trebuie să-i lipsească?
Dl director Vasile Nicoară: Nu găsesc un portret al bunului director. Este mai degrabă un melanj potrivit între personalitatea lui și o serie de necesare competențe, între care cea mai de vârf este competența socială. Comunicarea este punctul fundamental, însoțită de bunăvoință, asertivitate și o doză permanentă de optimism și încredere în viitor. Cred că directorul trebuie să fie obiectiv în aprecieri, cu atitudine pozitivă, apolitic și devotat misiunii sale. Trebuie să nu cunoască invidia, răzbunarea, egoismul.
Redacția „Zări Alb Astre”: Suntem într-un an sărbătoresc, se fac recapitulări, deci nu se poate să nu vă întrebăm: Cum era „Mircea” în primul an al directoratului dumneavoastră și care e tabloul de azi al Colegiului?
Dl director Vasile Nicoară: Tot Bătrân era și atunci, dar mai prăfuit și cam învechit. Îmi aduc aminte că în fața amenințărilor reformei se dorea… „să avem cretă suficientă, pentru că noi știm tot ce trebuie făcut”.
Astăzi învățarea se bazează pe colaborarea elev-profesor, pregătirea elevului înseamnă nu numai achiziții cognitive, ci formare și dezvoltare de competențe și convingeri și asigurarea unei gândiri critice într-un flux european de gândire, în care toate disciplinele sunt importante.
Redacția „Zări Alb Astre”: De la „cel Bătrân” de atunci, la „Bătrânul” cel de azi, Colegiul a cunoscut, într-adevăr, multe schimbări care vi se datorează. Care au fost principalele obiective ale proiectului dumneavoastră managerial de-a lungul acestor ani?
Dl director Vasile Nicoară: Misiunea asumată a fost aceea de a oferi pregătire la standarde europene fiecărui absolvent al liceului. Cu mult înainte ca România să devină stat membru al Uniunii Europene, am fost implicat direct în introducerea în CNMB a programelor dedicate formării profesorilor, Socrates, Comenius, Arion, Lingua. În urma parteneriatului cu Institutul de Științe ale Educației, am obținut, în 1997, primul cabinet școlar multimedia, am adus apoi, video-proiectoare cu cristale lichide, primul aparat GPS, programul de educație ecologică Globe, am devenit Academie CISCO și am introdus programele de competențe lingvistice pentru limba germană (DSD), pentru engleză (Cambridge, SAT), pentru franceză (Bacalaureatul francofon) ș.a.
Redacția „Zări Alb Astre”: Să mai privim puțin în urmă. În perioada directoratului dumneavoastră s-au schimbat miniștri ai învățământului, politici educaționale, volumul finanțării, planuri-cadru, organigrame, programe etc. În toată această dinamică accelerată, ce satisfacții personale a trăit profesionistul Vasile Nicoară?
Dl director Vasile Nicoară: Împlinirea personală cea mai înaltă este onoarea de a fi directorul acestui excepțional colegiu, o comunitate de elită, oarecum ferită de zbuciumul dur al valurilor umane, atât de încărcate de neliniști, de marasm și de goană mercantilă.
Am cunoscut aici mângâierea succesului, trăinicia valorilor, grație înțelepților profesori și genialilor noștri elevi, care au adus școlii cele mai de preț și dorite medalii și premii din lume. Am fost în compania Majestății Sale Regele Mihai, în octombrie 2005, când corul liceului i-a dedicat un concert aniversar, la Palatul Elisabeta. Am urcat pe scena Ateneului Român, în 2009 pentru a primi prestigiosul trofeu „Primul liceu din România”. Am primit felicitările dlui Horst Kohler, Președintele Germaniei, în Palatul Bellevue din Berlin (2012) și ale dlui Laurent Fabius, ministrul afacerilor externe al Franței, în sala Senatului Francez (2015). Am purtat steagul românesc alături de sute de elevi ai colegiului în majoritatea statelor europene, în SUA, Canada, China, Brazilia, unde am dus imaginea pozitivă și valoroasă a școlii noastre de elită. Sunt onorat de medalia Meritul pentru învățământ în grad de Comandor, de Diploma Gh. Lazăr clasa a II-a și de ordinul francez Chevalier des Palmes académique.
Redacția „Zări Alb Astre”: Într-adevăr, în toiul pandemiei, Excelenţa Sa Laurence Auer, ambasadoarea Franţei la Bucureşti, a trecut pragul liceului nostru pentru a vă înmâna distincţia Chevalier des Palmes Académiques. Ce a însemnat pentru dv. acel moment de recunoaștere franceză la cel mai înalt nivel?
Dl director Vasile Nicoară: Pentru mine a fost un moment de maximă trăire. Ambasadoarea Franței, în prima ei misiune în România, a venit la Constanța în plină pandemie pentru înmânarea unei importante distincții a statului pe care l-am admirat mereu. Așa întâmplare te înnobilează pentru restul vieții. Onoare la superlativ!
Redacția „Zări Alb Astre”: V-ați confruntat, fără îndoială, și cu multe obstacole. Puteți să ne vorbiți despre acestea? V-ați simțit vreodată descumpănit în fața lor?
Dl director Vasile Nicoară: Deseori invoc anii de glorie ai omenirii, anii de educație, politețe și armonie socială. Poate că exagerez în privința valorilor pierdute. Totuși, o lume mai blândă, mai omenoasă, cu mai multă bunăvoință și modestie, mi-ar plăcea să mai avem. Dezamăgirea însă o găsești mai peste tot.
Redacția „Zări Alb Astre”: Ce v-ați fi dorit să realizați din poziția de director și nu ați reușit sau ați făcut-o parțial?
Dl director Vasile Nicoară: Nu am reușit să dinamizez administrația locală, mereu dedicată altor interese (?), să finalizeze lucrările de reabilitare a clădirii liceului, începute în 2008 și încheiate, din lipsă de fonduri, doar cu repararea aripii de nord. Mi-ar fi plăcut să reușesc să redau liceului corpul de clădire în care se află Teatrul de Operă și Balet „Oleg Danovski”, parte componentă a imobilului până la ocuparea lui de armata sovietică, în 1944. Actuala legislație a creat, însă, un singur proprietar, Consiliul Local, pentru ambele corpuri de clădire.
Redacția „Zări Alb Astre”: Domnule director, ați călătorit mult și ați interacționat cu sisteme educaționale din diverse țări. Unde ați situa învățământul din România? Câte bile albe și câte bile negre ați pune în urna lui?
Dl director Vasile Nicoară: Învățământul din România este precum un curcubeu. Pleacă de la pâmânt și urcă până în înaltul cerului; are toate varietățile și nuanțele. Sublim pe alocuri, de elită în anumite unități, jalnic și lipsit de eficiență în altele și cel mai adesea mediocru. O majoră segregare între rural și urban, între centru și periferie. Pe Glob, pe unde m-au purtat pașii, am întâlnit multe state cu situații similare, dar cele mai multe dintre statele Europei au marea majoritate a școlilor situate la nivelul mediu-avansat. Un liceu cu o valoare atât de înaltă ca „Mircea” am întâlnit foarte rar. Similar cred că este Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Chișinău, cu mențiunea că la ei simți mai multă modestie și mai multă politețe.
Redacția „Zări Alb Astre”: Și acum, un exercițiu de imaginație: Se poate spune că directorul unei unități școlare de complexitatea Colegiului „Mircea” este ca dirijorul unei orchestre?
Dl director Vasile Nicoară: Poate fi acceptată analogia propusă, cu unele mici amendamente, cum ar fi faptul că nu există întotdeauna aceeași partitură și că uneori dirijorul preferă un repertoriu diferit față de unii dintre membrii orchestrei. Dacă nu poți să selectezi în totalitate membrii orchestrei, atunci trebuie să cauți partitura cea mai adecvată și, mai ales, să o promovezi insistent, motivând astfel întreaga orchestră.
Redacția „Zări Alb Astre”: Elevii sunt întotdeauna curioși să vadă, dincolo de rolul public, persoana profesorului. De pildă, v-am ruga să ne spuneți dacă ați avut mentori în viață și în carieră. Aveți discipoli?
Dl director Vasile Nicoară: Desigur. În copilărie am avut ca modele, cu aură legendară, membri din familia lărgită, participanți cu fapte importante în cele două războaie mondiale sau la evenimente de afirmare a identității românești, în contextul de oprimare națională din Ardeal. În adolescență am fost sub fascinanta magie a dirigintei din liceu, a profesoarei de limba română Maria Rațiu, descendentă a familiei memorandistului Ioan Rațiu. Am avut apoi o serie de repere privind profesia pedagogică în mulți dintre profesorii din traseul școlar urmat.
Îmi place să cred că am fost și eu, pentru unii, reper în profesia didactică în care am interferat cu mii de elevi și studenți, mulți dintre ei deveniți profesori, câțiva chiar colegi.
Redacția „Zări Alb Astre”: Pentru că ați evocat Ardealul, cât de atașat ați rămas de originile dumneavoastră ardelene. Cum se vede Dobrogea dinspre Ardeal? Muncesc ardelenii mai temeinic?
Dl director Vasile Nicoară: În documentarea tezei mele de doctorat am avut posibilitatea să mă conving cu argumente științifice numeroase că Dobrogea este puternic ardelenizată. Dobrogea a fost colonizată cu ardeleni (identificați toponimic prin termenul „mocani”) fie spontan, prin transhumanță, fie prin colonizare dirijată de la finele secolului al XIX-lea. Găsim multe dublete de localități ardelene: Turda, Abrud, Hațeg, Făgărașul Nou, Sâmbăta Nouă, Sibioara, Săcele etc. Deci, iată că nu mai pare așa de străină Dobrogea de locul meu de naștere!
Totuși, unele influențe, balcanice mai ales, aspectul mai oriental, în peisaj și uneori și în comportament, mă fac să resimt destule diferențe, mai puțin favorabile Dobrogei. În rest, peste tot ne întâlnim cu cele două tipuri umane, centrate pe a fi sau pe a avea. Diferența o creează raportul demografic dintre ele.
Redacția „Zări Alb Astre”: De-a lungul anilor, ați modelat mii de caractere. Ne întrebăm dacă mai există elevi care să vă surprindă plăcut și care să contribuie la povestea carierei dumneavoastră.
Dl director Vasile Nicoară: Cariera mea s-a îmbogățit mereu prin descoperirea de noi și fascinante caractere umane. Am fost de foarte multe ori entuziasmat, încântat până la superlativ prin întâlnirea unor elevi cu trăsături de personalitate extraordinare, ideale. Am și lăcrimat uneori în fața frumuseții și perfecțiunii lor. Am oferit sentimente și modele comportamentale, dar am și primit multe de la elevii mei. Am văzut tineri capabili de dăruire până la sacrificiu, dotați cu talente deosebite, native, dar și șlefuite, posesori ai unei inteligențe sclipitoare, cultivați și creativi.
Redacția „Zări Alb Astre”: Ca director și profesor, ați putea face o succintă prezentare a modului în care a evoluat elevul mircist de-a lungul timpului?
Dl director Vasile Nicoară: În toți acești ani tipologia mircistului nu s-a schimbat esențial. Cei mai mulți aparțin unei aristrocrații culturale (termenul elită pare prea banalizat). Desigur, cohortele sunt eterogene. Nu pot să îi includ pe toți în această castă. Rareori, am trăit și decepții. În prezent sunt noi tehnologii folosite de elevi și de aici și caracteristici comportamentale noi, diferite.
Redacția „Zări Alb Astre”: De 130 de ani CNMB adună ce este mai bun dintre cei mai buni. De 24 de ani conduceți această instituție în care performanța renaște odată cu fiecare generație. Se pare că spiritul cnmb-ist se transmite din tată în fiu. Cum s-a cultivat acest puternic succesorat?
Dl director Vasile Nicoară: Școlile, ca și indivizii, au acumulările lor de valori, de calități și imagine publică. Acestea le creează identitatea culturală, iar prin repetarea lor în mai multe generații conferă acestora trăinicie și blazonul tradiției. Dacă, în succesiunea generațiilor, într-o școală cu blazon se regăsesc membri ai aceleiași familii, parcă predând ștafeta unul altuia, atunci se creează adevărate dinastii ce poartă același titlu, în cazul nostru acela de „mircist”. În timpurile actuale, el poate fi asociat cu titlurile nobiliare din alte vremuri. Pentru a menține viu spiritul mircist este necesar ca fiecărei serii de elevi să-i oferi șansa cunoașterii patrimoniului acumulat și să o faci părtașă la înnoirea lui.
Redacția „Zări Alb Astre”: Totuși, având în vedere că deviza liceului nostru este „Tradiție, Viitor, Excelență!”, cum vedeți relația din această triadă raportată la actualitatea „ultra-progresistă” și, poate, „liber-schimbistă”?
Dl director Vasile Nicoară: Succesiunea generațiilor promovează mereu aspecte noi în comportamente, în aspirații, în gusturi și modă și, desigur, în alternanța unor perioade, unele cu moravuri mai laxe, altele, dimpotrivă, cazone. Acum, în ultimii zece ani, trăim o perioadă mai tensionată, cu manifestări contradictorii, cu o bulversare a înțelesurilor și rosturilor bine cunoscute ale societății. Este explozia informațională, coroborată cu cea a tehnologiei, ambele desferecând porțile unei lumi noi, nu neapărat și mai bune. O lume a omului-mașină, performant, eficient, dar mai puțin sentimental. În rest, elevii sunt tot elevi, vârsta domină comportamentul, iar naivitatea și joaca nu dispar nici în concurența cu algoritmii.
Redacția „Zări Alb Astre”: Fiindcă veni vorba de concurență, ca sistem bazat pe competiție și ierarhii, este învățământul nostru orientat, credeți, spre rezultate statistice sau spre dezvoltarea individuală a elevilor? Către ce se îndreaptă educația din România?
Dl director Vasile Nicoară: Educația din România merge pe același drum cu țara, un drum destul de sinuos, cu suișuri și coborâșuri, cu ocoluri mari câteodată, cu avarii pe traseu. Este drumul maturizării societății, o societate ajunsă în libertate dezordonată, fără prea multă cultură a democrației, și expusă simultan și unei revoluții tehnologice epocale, revoluția digitală. Într-o lume europeană mai evoluată cultural – mai ales în spațiul occidental – și adeptă a evaluării la nivel individual, educația de la noi are un fundament puternic și, zic eu, în bună măsură sănătos, diferit. Este un sistem bazat pe principiul competițional. De aici și ierarhizarea școlilor după rezultatele lor statistice. Axioma că un elev capabil, ajuns într-o școală de top, are garanția unei înalte performanțe la absolvire, este validată în proporție covârșitoare. De aici se naște segregarea sistemică și prezumpția că situația opusă celei enunțate va conduce sigur la eșec.
Redacția „Zări Alb Astre”: Sunteți apreciat pentru jovialitatea dv. și pentru capacitatea de a detensiona situații dificile. Spuneți-ne cum să facem să fie pace în lume.
Dl director Vasile Nicoară: Ca individ, e minunat să ai în caracter trăsătura fundamentală a umanismului, bunăvoința, la care să se adauge și doze de modestie, de empatie și solidaritate, un pic de smerenie, dar și înțelepciunea de a practica echilibrul dintre drepturi și îndatoriri. Respectul manifestat în abordarea oricăror relații interumane este calea cea mai bună pentru detensionare, iar sensul acțiunii trebuie să conducă la acceptarea reciprocă a soluției. Pacea în lume rezultă din astfel de comportamente și din umilința asumată a individului în confruntarea sa cu timpul.
Redacția „Zări Alb Astre”: Vă rugăm să ne răspundeți la raționamentul nostru dătător de speranță: Dacă IA le va face pe toate, ce rost are să mai învățăm?
Dl director Vasile Nicoară: Dacă renunțăm la învățare, se atrofiază creierul, iar dacă renunțăm la școală, dispare civilizația. Școala, însă, va pierde multe dintre atributele ei de astăzi și noi forme de învățare vor înlocui pedagogia noastră.
Redacția „Zări Alb Astre”: „Zările Alb Astre” împlinesc 80 de ani. S-au născut înainte de primul aparat de radio cu tranzistori și au ajuns contemporane cu ChatGPT. Cum comentați această încăpățânare de a supraviețui?
Dl director Vasile Nicoară: Mulți ani de „Zări Alb Astre” au fost și mulți urez să mai fie! Vor fi! Se încăpățânează unii să creeze, să viseze, să scrie. Microb fatal. Și sunt încă mulți care să-i citească și să-i aprecieze. Mai avem încă și mari Profesori care să-i formeze și să-i motiveze. Cu plecăciune, tuturor!
