Câte generații de elevi s-au așezat, în cei 80 de ani, în orizontul Zărilor? N-am ști să spunem. Nici nu i-am numărat pe cei care au publicat în paginile revistei Liceului/ Colegiului „Mircea cel Bătrân”, pentru că, până la urmă, se vede doar personajul colectiv pe care l-au imortalizat seriile de redactori, adică mirciștii, cei „bătrâni” și cei „tineri”.

Am fost curioși, totuși, să aflăm cum se zăresc Zările de la timona vasului cu care navigăm în istorie și ne-am adresat coordonatorilor din ultimii aproape 30 de ani ai revistei, adică doamnelor profesoare Luminița Belcin, Amalia-Maria Roșioru și Anca Evelina Cîrligeanu. Rugându-le să ne împărtășească experiențele și opiniile dumnealor legate de această publicație, le-am adresat întrebări. Le mulțumim pentru răspunsuri și pentru tot efortul depus în activitatea de îndrumători!

• Redacția Zări Alb Astre: În ce perioadă ați coordonat activitatea revistei și de ce ați asumat acest rol?

Prof. Luminița Belcin: Am coordonat activitatea redacțională a revistei în două etape: între 2008-2012, împreună cu Mariana Nistorescu, apoi între 2018-2023, făcând echipă cu Amalia-Maria Roșioru. Printr-o convenție stabilită la nivelul catedrei, sarcina de a păstori Zările trebuia să revină, periodic, fiecăreia dintre noi, profesoarele de limba română. Pentru mine a fost o sarcină copleșitoare, mai ales că revista fusese condusă înainte de 2008 de regretatul Mircea Țuglea. Am acceptat-o ca pe o provocare, nu doar ca pe o sarcină de serviciu.

Prof. Amalia-Maria Roșioru: Zări Alb Astre este un proiect de suflet pentru mine, despre care aleg să vorbesc doar la timpul prezent. Am ocupat rolul de profesor coordonator un deceniu, începând cu anul 2013(?), până în anul 2023. Pot spune că am debutat în această misiune în anul 2008, cu publicația Pătratul literar și am continuat cu Zările și alături de dna prof. Luminița Belcin.

Prof. Anca Evelina Cîrligeanu: La Zări am îndrumat redacția mai întâi în intervalul 1999-2004, chiar din anul venirii mele în CNMB. Cu generația de atunci am „resuscitat” revista, care nu mai apăruse de ceva vreme. Înainte, ca profesor la L.T. „Mihai Eminescu”, înființasem și coordonasem (1991-1998) revista „Convorbiri liceale”, care a continuat să existe până azi, ceea ce mă bucură mult. A fost apoi etapa 2012-2015, notabilă prin faptul că în 2014 Zările au fost laureate la Concursul național de reviste școlare. A treia (și ultima!) perioadă este cea actuală (2023-2026), când s-a obținut Premiul al III-lea la nivel național (2025).

De ce coordonator? Am fost la un pas de a lucra în presa culturală, mă pasionează să construiesc una-alta, am publicat eu însămi de-a lungul timpului etc. Dar mai ales pentru că în „Mircea” sunt mulți tineri care au ceva de spus și îmi place să-i ajut să o facă.

• Redacția Zări Alb Astre: De ce e nevoie de o revistă școlară? Care este scopul ei principal și cum ați descrie succint spiritul revistei?

Prof. Luminița Belcin: O revistă școlară este un spațiu cultural adaptat așteptărilor unui public receptor adolescentin și preia orizontul extins de semnificații din viața unei școli; este un martor incontestabil al momentului trăit, e un document referențial atât pentru prezent, cât și pentru cei ce, în viitor, vor forma comunitatea mircistă.

Spiritul revistei Zări Alb Astre este asimilat de spiritul timpului, dar grija pentru cuvântul scris, colaborarea, prietenia născută firesc între cei ce alcătuiesc redacția, interferența tradiției cu noutatea sunt câteva dintre constantele care-i definesc spiritul.

Prof. Amalia-Maria Roșioru: Când s-au împlinit 75 de ani de la înființarea revistei, știu sigur că am pus acest subiect în discuție și am căutat și în mărturisirile fondatorilor. Aceștia vorbeau despre vocea revistei ca expresie a vocii tinerei generații care se află în căutarea zărilor albastre. Ca și atunci, și acum cred că revista este o voce, dar și o atitudine înfășurată în toga fiecărei generații de liceeni. Zările cheamă spre înălțime, dar se ancorează ca într-o agora, de CNMB, centrul unei comunități a elitei. Susțin că elită nu se referă doar la rezultatele unor tineri excepționali, ci și la sentimentul de apartenență la o comunitate specială care te onorează.

Prof. Anca Evelina Cîrligeanu: Revistele școlare au multe roluri. Cred că fiecare instituție respectabilă își editează publicații prin care viața ei, cu evenimente, proiecte, oameni, idei, este consemnată. Așa sunt Anuarul CNMB sau Monografia Colegiului, așa este și revista, așa sunt diferitele volume aniversare lansate de-a lungul anilor. Numerele tipărite ale Zărilor constituie și un mijloc de promovare a imaginii CNMB în relația cu alte instituții și cu mediul educațional/ cultural românesc, fiind dăruite unor personalități sau vizitatori, publicitate în media etc. Site-ul revistei este, de asemenea, un important vector de promovare a valorilor care compun blazonul liceului nostru.

Dar cel mai important rol al unei reviste școlare este să creeze acea emulație în rândul elevilor care să o transforme într-un permanent colocviu, într-o platformă a dialogului sincer, liber și incitant. În ea se reflectă tabloul în mișcare al generațiilor, mentalităților și preocupărilor.

Cât privește spiritul Zărilor, aș spune că esența lui este descriptibilă ca unitate în diversitate. Mă refer la diversitatea domeniilor abordate, la varietatea opiniilor și scriiturilor, unificate, însă, de atitudinea exigentă și implicată a celor care scriu. 

• Redacția Zări Alb Astre: Ce parte din sufletul școlii ajunge să trăiască între paginile revistei noastre?

Prof. Luminița Belcin: Zări Alb Astre este o stare. În viața oricărei școli, cu o istorie mai mult sau mai puțin îndelungată, există diverse mărci ale distincției; de exemplu, cravata cu însemnele colegiului e formală, simbolică, fără relevanță calitativă, iar performanțele elevilor la concursuri și olimpiade au și menirea de a face remarcabilă o instituție; rezultatele excepționale reprezintă vărful, nu ansamblul unei școli. O revistă școlară este o oglindă larg cuprinzătoare, vârful și ansamblul devin un tot unitar; în paginile Zărilor a prins viață partea sufletului sensibil la schimbări de paradigmă în școala românească.

Prof. Amalia-Maria Roșioru: Am observat de-a lungul anilor că toți elevii CNMB știu despre existența revistei, deși nu toți ajung să o citească; paradoxal, asta nu-i împiedică să o respecte mult, să fie curioși să afle cine a scris articolele, să o considere parte a școlii. Dacă în paginile revistei trăiesc visătorii, în jurul lor sunt toți mirciștii de ieri și de azi, mândri de revista lor.

Prof. Anca Evelina Cîrligeanu: Partea durabilă și dătătoare de speranță, indiferent de contextele socio-politice în care trebuie să funcționăm. Ea se manifestă prin luciditate etică, inteligență, inițiativă, implicare, bucuria de a coopera.

• Redacția Zări Alb Astre: Ce credeți că ne diferențiază de alte reviste școlare? Cum de am rămas, iată, de 80 de ani, albaștri?

Prof. Luminița Belcin: Nu prea știu ce ne diferențiază de alte reviste școlare, pentru că  am avut acces sporadic la alte publicații școlare și de obicei mă feresc de comparații.

Longevitatea Zărilor se datorează, cred, stăruinței de a scrie, percepute ca formă supremă de manifestare a libertății de a fi. Zările sunt parte a Colegiului, iar continuitatea revistei se datorează în egală măsură  consecvenței manifestate atât de conducerea liceului de a o ține în viață, cât și efortului conjugat al coordonatorilor și al elevilor.

Prof. Amalia-Maria Roșioru: Zări Alb Astre a continuat să se scrie pentru că mirciștii au așteptat-o mereu și nu-i putea dezamăgi. Generațiile de redactori mirciști își predau, una celeilalte, ștafeta scrisului. Tot timpul găsești câțiva tineri care vor să fie și ei în redacție, la fel cum au fost și fratele mai mare sau sora care a absolvit anul trecut. Totul intră într-un firesc și revista se scrie, iată, de 80 de ani! Desigur, a rămas albastră pentru că așa este spiritul ei, proiectat spre înălțimi.

Prof. Anca Evelina Cîrligeanu: Diferențierea Zărilor vine din dorința de a fi mai mult decât o revistă școlară, ceea ce implică deschiderea către toate „zările”. Ne preocupă opiniile tinerilor despre viață, societate, știință, cultură etc. Mai vine și din exigență în selectarea materialelor. Revista și-a creat anumite standarde de calitate și le respectă. Ar mai fi de punctat originalitatea în formele și mesajele pe care le propunem. Poate și curajul de a merge, uneori, împotriva curentului.

• Redacția Zări Alb Astre: Ce exprimă pentru dumneavoastră titlul revistei?

Prof. Luminița Belcin: Titlul sună optimist și oferă și libertatea de a crea jocuri de cuvinte, dovadă cele două forme ale acestuia: cea veche, Zări albastre, și cea nouă, cu aer postmodernist, Zări Alb Astre. Nici nu se putea alege un alt titlu pentru o publicație care apare într-un oraș aflat la malul mării…

Prof. Amalia-Maria Roșioru: Titlul rămâne un prag spre adevăratele semnificații ale textelor scrise negru pe alb. Zările albastre din trecut evocau speranțele tinerei elite constănțene, iar în prezent, Zări Alb Astre reflectă inovația și invită la o călătorie spre sensurile ascunse din spatele cuvintelor.

Prof. Anca Evelina Cîrligeanu: În varianta lui inițială (Zări albastre), titlul îmi sugerează un înduioșător idealism, hrănit, cum altfel, de speranțele unei generații care trăise Al Doilea Război Mondial. Ce poți vedea în orizontul destinului tău, după ce ai avut șansa de a supraviețui, decât un cer senin? Aproape că ești dator să vezi asta… Din păcate, știind că pentru acea generație optimistă a urmat bolșevismul, că peste ea a venit teroarea comunistă, titlul îmi trezește și o profundă compasiune; el capătă o încărcătură dramatică.

Zări Alb Astre, în schimb, sprințar, versatil și provocator prin ambiguitate, răstoarnă această încărcătură dramatică într-un joc liber și relaxat al comunicării, propriu contextului postdecembrist. O decriptare personală este: zările (către care privim proiectiv) + albul paginii care ne așteaptă scriitura + astrele (la care aspirăm prin scriitura noastră, într-un proces de elevare cognitivă, spirituală, emoțională).

• Redacția Zări Alb Astre: Care este diferența dintre condeierii de altădată și cei de acum?

Prof. Luminița Belcin: Condeierii de altădată și cei de acum împărtășesc cam aceleași idealuri adolescentine, scriu poezie despre iubiri siropoase sau dureroase, își asumă cu seriozitate rolul de observatori critici, pertinenți ai universului școlar și nu numai.

Citind ce scriau mirciștii în edițiile apărute înainte de ˊ89, am remarcat, fără prea mare dificultate, înregimentarea politică, inevitabilă. 

Prof. Amalia-Maria Roșioru: Redactorii revistei au avut mereu ceva în comun, indiferent de anii în care au fost în echipă. Cred că sunt tineri sensibili și cu un deosebit spirit critic. Dacă astăzi sunt mai puțini condeieri, se explică prin lipsa timpului, care este ocupat cu activități uneori serioase, alteori neserioase.

Prof. Anca Evelina Cîrligeanu: „Altădată” e vag, fiindcă acoperă o lungă perioadă de timp, iar pentru adolescenți înseamnă tot ceea ce s-a întâmplat înainte de recenta lor venire pe lume. Deci, „condeieri de altădată” au fost și cei de acum 80 de ani, și cei de după Revoluție. În orice caz, tendința pe care o încurajăm astăzi este eliberarea de stereotipuri în gândire și în discurs, curajul de a aborda teme dificile, de a fi neconvenționali (fără teribilism) și de a manifesta spirit critic într-o manieră argumentată.

• Redacția Zări Alb Astre: Cum influențează un profesor scrisul elevilor săi?

Prof. Luminița Belcin: Scrisul frumos, sub toate aspectele lui, e influențat de orice profesor, indiferent de materia predată, pentru că acesta își construiește demersul într-o limbă română coerentă și obligatoriu corectă. Poate că sună a caz ideal… Configurarea premiselor unui scris care să dezvăluie creativitatea și personalitatea elevilor se produce în timp, necesită răbdare și perseverență; e un cumul de factori care favorizează interesul pentru scris al elevilor – puterea exemplului oferit de profesor, intuiția acestuia de a-i descoperi pe cei care au condei, încurajarea elevilor de a (se) descoperi prin scris.

Prof. Amalia-Maria Roșioru: În ultimii ani, elevii sunt tot mai independenți și cu greu se lasă influențați de profesorul lor. Treptat, se simte ceva și din personalitatea celui care îi îndrumă în articolele lor, dar, de la an la an, tot mai puțin.

Prof. Anca Evelina Cîrligeanu: Influența este rezultatul colaborării permanente, al unui parteneriat intelectual implicit. Coordonatorul și redacția construiesc o viziune publicistică pe care o promovează prin articolele care ajung în paginile revistei. Cred că, totuși, profesorul îndrumător are un mare rol în formarea comunicării scrise a elevilor (de aceea și este nevoie de el), explicându-le, individual, cum să scrie bine, fără a se părăsi pe ei înșiși. Nu există rețete sau algoritmi ori, dacă există, ele împuținează calitatea articolului și îl depersonalizează. Îndrumătorul de scriptori trebuie să dirijeze circulația ideilor și să arate care sunt direcțiile ofertante și unde/ de ce unele idei se înpotmolesc. 

• Redacția Zări Alb Astre: Puțini elevi ajung să-și învingă inhibițiile, prejudecățile sau reticențele și să scrie pentru a fi publicați. De ce se întâmplă acest lucru? Este scrisul o formă de curaj?

Prof. Luminița Belcin: Fără îndoială, scrisul este o formă de curaj, e o provocare pentru oricine. Cred că trebuie să existe o predispoziție pentru scris; unii adolescenți sunt prea orgolioși ori prea timizi și se tem să nu fie criticați, alții n-au suficientă încredere în capacitatea de a se manifesta prin și în scris, chiar dacă au talent și sunt încurajați s-o facă. Existența unei publicații școlare poate reprezenta pentru elevi un stimul; îndrumați din umbră de un profesor, de un prieten care e redactor, unii trec peste prejudecăți și surprind prin forța ideilor.

Prof. Amalia-Maria Roșioru: Scrisul este o formă de curaj și mulți tineri se ascund după tot felul de pretexte ca să nu-și asume rolul de redactor al revistei. Cred că tinerii de azi se tem să nu fie judecați și le este greu să accepte că nu sunt întotdeauna pregătiți.

Prof. Anca Evelina Cîrligeanu: De la începători, la artiștii consacrați, a te oferi spre lectură înseamnă o expunere riscantă, din mai multe motive. Comunicarea unui punct de vedere personal nu e un proces așa de simplu cum s-ar crede, fiindcă „ideile iau forma capului în care intră”, adică între ce a vrut autorul să spună și ce a înțeles cititorul poate apărea o diferență deformatoare gravă. Teama de a fi înțeles greșit e un inhibitor puternic. Apoi, e vorba de a exprima convingeri solide și de a avea tăria argumentativă de a le apăra atunci când/ dacă vor fi contestate de cei care au un alt punct de vedere. Autorul trebuie să fie întotdeauna în gardă.

Dar, din păcate, așa cum observăm în tot felul de alte situații, principalul motiv este un soi de dezangajare confortabilă față de tot ceea ce nu are un deznodământ utilitar concret, imediat și personal. A scrie este un act de socializare autentică, sinceră, cu cei pe care îi consideri necondiționat de bună credință în judecata lor, și anume colegii tăi. Dar e o socializare mai solicitantă decât cea de pe rețele…

• Redacția Zări Alb Astre: Care au fost cele mai mari dificultăți pe care le-ați întâmpinat în munca de coordonator și care au fost cele mai mari satisfacții trăite?

Prof. Luminița Belcin: Dintre dificultățile cărora a trebuit să le fac față m-aș referi la selecția materialelor, la corectarea lor și la realizarea părții grafice (acestea m-au măcinat teribil), dar și la presiunea timpului. Posibilitatea de a interacționa cu elevii și a le descoperi fețele nevăzute  este satisfacția cea mai mare pe care am trăit-o.

Prof. Amalia-Maria Roșioru: Munca de coordonator a fost intensă și a presupus mult timp dedicat proiectului. Dacă în urmă cu câțiva ani, echipele se sudau mai ușor, lucrul acesta a devenit tot mai greu cu timpul. Am văzut cum diferențele de opinie se transformau în adevărate conflicte și gestionarea acestor situații a fost cea mai grea misiune a mea. Desigur, cele mai mari satisfacții au venit tot din partea acelorași oameni, mai ales atunci când reușeam o performanță precum un interviu cu o personalitate academică sau politică. Emoțiile așteptării unui nou număr care urma să vină de la tipografie, bucuria împărtășită de toți redactorii, popularizarea care urma, sentimentul că tot ce a fost greu a trecut și că suntem cu toții prieteni au fost marile mele reușite ca profesor coordonator.

Prof. Anca Evelina Cîrligeanu: Dificultățile întâmpinate de un coordonator de revistă școlară, mai ales al uneia care, în varianta online, trebuie să aibă un ritm acceptabil de publicare a materialelor, sunt multe și nu mărunte. Să nu uităm că activitatea lui de bază este aceea de profesor, cu toate responsabilitățile ei. Coordonarea colectivului redacțional este al doilea lui job, făcut numai și numai din convingere și pasiune. Așadar, cel mai dur obstacol este timpul de lucru necesar. Apoi e dificultatea de a trezi în copii dorința reală de a scrie, de a-i face să recunoască în ei potențialul pe care tu l-ai descoperit intuitiv și de a-i călăuzi pe drumul scrisului persuasiv, de calitate.

Cele mai mari satisfacții vin atunci când un copil care nu știa că poate să scrie începe să fie convins că-i este necesar să scrie și nu se mai poate opri din scris. Și atunci când ținem în mâini numerele proaspăm tipărite ale Zărilor și ne minunăm de cât de buni suntem.

• Redacția Zări Alb Astre: Cum vă imaginați cea de-a o suta aniversare a Zărilor?

Prof. Luminița Belcin: Mă sparie gândul… vorba cronicarului! Sper ca cei ce vor veni după noi să țină în viață Zările pentru a se ajunge la cea de-a o sută aniversare. Poate vom fi niște holograme la centenarul Zărilor sau poate nu vom fi deloc…

Prof. Amalia-Maria Roșioru: Zări Alb Astre este vocea CNMB  și va continua să se exprime, fie mai palid, fie mai puternic. Zările sunt vocea comunității mirciste care va ajunge și la 100 de ani! Doar gândul la această aniversare mă încântă și mă face să văd cu ochii minții un moment unic, creat prin întâlnirea dintre generații. Un număr aniversar lansat într-un cadru festiv ar fi și o dovadă în fața timpului pentru următorii 100 de ani, spre a opri Clipa cea repede/ Ce ni s-a dat!

Doresc Zărilor Alb Astre multe pagini scrise! La mulți ani!

Prof. Anca Evelina Cîrligeanu: Trăim într-o răscruce istorică și în 20 de ani se pot întâmpla multe, așa că imaginația mea lucrează în variațiuni. Scenarii alternative, deci:

Suntem (?)/ Sunteți în anul de grație 2046, într-o lume multipolară încă instabilă/ într-un sistem mondial orwellian consolidat/ într-o lume care începe să-și regăsească identitatea.

E un război permanent/ planează permanent amenințarea războiului/ e pace. Aici s-ar impune o scurtă descriere de atmosferă: Roiuri de insecte digitale distrug dispozitivele militare ale inamicului/ Roiuri de ochi minusculi veghează populația, în funcție de obiectivul „binelui colectiv”/ Roiuri de albine, un câmp de flori, doi îndrăgostiți care se țin de mână.

Nu suntem atenți la anotimpuri, ci la codurile meteo. E tot timpul cod roșu, spre maro./ E începutul verii și vine vacanța.

Pe o platformă de studiu gestionată de IA se ține o prelegere despre efectele toxice ale culturii/ se strâng adeziuni pentru organizația anticulturală a tinerilor de pretutindeni/ se sărbătorește moartea culturii.// În Amfiteatrul clădirii renovate a CNMB se lansează numărul aniversar al revistei. Zările și astrele sunt la locul lor, albul e alb și negrul e negru, între timp s-au făcut mari progrese în științe, s-a depășit arta nimicului și au fost redescoperite valorile umane. Cineva spune că e bine și nimeni nu-l contrazice.