&cărți însemnate la colț, cincizeci&2

stau ghemuită în epicentrul

unui bâlci nerod și tușesc uscat

praf cu care mă înec pios, carnavalul

anchilozat geme cu fiecare fir

cu care mă orchestrează

imaterial un păpușar

(sunt banală în balamalele

pe care le țin calde captive în buzunar)

predictibil infect și orb care șovăie

cu fiecare ramă din problemele mele

de cinematică

care cu fiecare dâră de-a mea

de cerneală mă aduc mai aproape de

papucii păpușarului

care mă.

metal bate pe

metal și os

bate pe os,

deci mi se rup

dresurile ieftine și amuțesc clopoțeii

cusuți de urechile

dresate ale fiecăruia care se învârte

pe loc de dinainte de vreme,

caruselul unui carnagiu din carnavalul

unde mă

învârt himeric. lumină difuză îmi cade sub genunchi

și-mi fulgeră conturul unui cadou

primit în primară,

neimportant {era miniatura unui cort de circ}.

primăvara buimăcirii mele

pe care am dus-o în vreo menajerie

periferică poate că a trecut,

aștept să mimez înălțimea

într-un trapez și să fac o păpușă

cu ochi de sticlă să se

năruie nefiresc într-o naștere inversă.

visine 0.5 mg/ml

când eram neîn/ghe/che/ț/g/ați

(nu., n-am scris de țigări), chemați,

și nu aveam nicio pretenție de la ele

să vadă ceva când se uitau,

în jos — firește —, la tavanul cu romburi

și altele. x y z t. homozigoți.

când nu stăteam lunea și vinerea

în sufrageriile cu pași de inducție

când nu mai pot să vorbesc mă iertați,

vă rog.

când tălpile încrețite nu însemnau prea mult și

când puteam să dorm pe cearceaf.

când am scris astea avea încă şaptişpe ani

și cine nu s-ar tumefia dacă încearcă

să intre în exuviile (a viii-a, viii și morții) de anul trecut.

sclipici cu iridescențe

care se văd doar în lumină,

cum am împrumutat (de) la

nvs nbs n-bromosuccinimidă (cinimini’s).

eu când mă văd?

când am fard albastru

scurs pe toată fața,

sistemele compatibile fin incompatibile

(asta am mai zis-o) cin fout

sunt mai necesare decât nunțile lui barbu

despre care nu știu chiar nimic.

era să mă calce ambulanța, aleatoriu stau în fața voastră.

metoxibenzen

vă zic scurt: e o proastă.

apăs epigramatic pe r,

firește ca pe r,

poate că vexez fără să-mi dau seama.

râdeți, râd și sunt iar în fusta de piele,

dar cu pielea maturizată

silit pe mine, stilistic e altă poveste,

dar nu contează,

încă îmi bubuie muzica ta

în căști și ne-am întors în mai,

cu coroana de spini peste sprâncenele

tale dese și ale mele rare,

dacă pun mâna mă acopăr de corole,

mi-ai recitat blaga pe bancă în parc

când eram abia doar diagnosticate,

ce mici eram.

flori cu mucegai pe marginea liberă

a petalelor impare

și zinnat în apa din sticla de plastic, pe post de vază.

știu prea bine de corodarea venelor mari

și de marii arși și de paraplegienumaiampuroi în gură,

de fapt niciodată n-am avut.

o melodie bruscă, ieftină și distorsionată

dintr-un telefon oglindă

mă trezește, surzenie.

ore grele au venit și semiotica se înțelege

mereu cu o zi prea târziu.

chem pisicile să urce-n pat,

s-o simtă cum lovește și să-i zicem toate

(ares, lasă-mi, te rog,

femininul ăsta bazat pe proporționalitate,

cred ca de aici am început la trei ani

să urăsc

patriarhia cu cuib gramatical)

că viața e a ei, nu a noastră. 

21 puncte intervenție stropeai pietoni

mă pui să-ți spun

cuvântul meu preferat

și-ți zic că habar n-am.

într-atât m-am îndepărtat de logos

niciunul, niciunul nu-i al meu

ca să pot defini

(peste mine articulezi avec l’ennui

« signifie » și râzi apăsat

eu tac) măcar corect

funcția cuvântul cubul poligonul sau altele.

în fine, clipesc

văd cataractat, catehetic, dacă cathartic

nu mai pot, lilieci și femei

cu măști de iepuri,

mă ține blugul cum stau picior peste picior

în fața ta și-ți rup predictibil graseierea

indicibilă, știi că nu sunt fină.

iepuroaicele îmi scrutează

musculatura de cal și-l citesc pe blecher

în odaia cu cranii, cranes of old,

mi se sfărâmă peretele

mi se usucă var stins între pliurile degetelor.

mă ține rana neagră smulsă de douămiișapt(ișp)e ori

de pe buza de jos când zâmbesc,

am o buză de iepure ireală despre care

nu pot să amintesc.

îți zic că încă mai citesc filozofii de dulap

și-ți pui mâna caldă

peste a mea peste volan peste ceartă

conduc prost le mal du siècle,

dar am mințit am mintea complet goală

îți dă un mesaj interpretabil

și oare câți pumni o să-ți iei de la cecilia

mă pui să torn rom într-un biberon

și chiar o fac

îți dau numele meu, tot tu mi l-ai dat

sunt mireasa echivocului

sunt mielul care mănâncă

carne și scuipă lapte, 

fierbeți-mă.