În curtea de vizavi se află o capră minunată, grasă și frumoasă, ce dă laptele cel mai bun… în timp ce capra din curtea noastră, biata de ea, a cedat la datorie. Desigur, cu înțelepciunea populară pe buze, blagoslovim: „Dă, Doamne, să moară și capra vecinului!” Proprietarul, care știe și el zicala, e precaut și ridică miza, făcându-se vecin-capră. Mare e grădina Ta, Doamne! (Și mulți au sărit gardul!) De unde până unde? Ce s-a întâmplat cu identitatea lui, de ce se crede capră și de ce nu e singurul?

Cu remușcări pentru gândul nostru păcătos, ne-am documentat și-am ajuns la Furry (în engleză, blănos). Acesta este termenul folosit pentru a-l descrie pe vecinul nostru special. Am insistat și-am mai aflat că Fandom-ul furry este o subcultură interesată de personaje animale antropomorfe, cu personalități și caracteristici umane. Romanele alegorice, inclusiv lucrări atât de ficțiune științifică, cât și de fantezie, și desenele animate cu animale sunt principala sursă de inspirație. Fenomenul își are originile în a doua jumătate a secolului trecut, prima convenție furry, Confurence 0, având loc în 1989. Fandom-ul furry s-a răspândit în deceniul următor odată cu popularizarea internetului, folosindu-se de acesta  ca principal canal de comunicare.

În prezent, atunci când vine vorba despre furries apar serioase controverse. Unii spun că aceia care se cred/se prefac a fi animale sunt complet degenerați, că au probleme grave la mansardă, în timp ce alții susțin că este o formă de artă și că, atâta timp cât nimeni nu e rănit, n-ar trebui să ne deranjeze. Totuși, cum în viață nimic nu este alb sau negru, va trebui să investigăm numeroasele nuanțe de între. Pentru început, am reușit să-l convingem să se despartă de treburile gospodărești câteva momente și l-am inviat alături de noi chiar pe vecinul-capră.

Redacția: Ce înseamnă pentru dumneavoastră să fiți furry?

Vecinul-capră: Înseamnă ca, în sfârșit, să mă pot exprima liber. De mic am avut o pasiune aparte pentru desenele animate, în special pentru cele cu Bugs Bunny. Acum, că am văzut pe Net că există posibilitatea să fiu și eu un animal, gândul meu a zburat imediat la Joiana, căprița mea.

R: Joiana nu e nume de vacă?

Joiana (ofensată): Beee!!

V-c: Noi am abolit discriminarea onomastică.

R: De ce omul, care e un animal sapiens sapiens, vrea să fie doar animal?

V-c: Simplu: să fii sapiens e greu și de două ori sapiens e crimă. Să fii animal e vesel. Știți, comunitatea asta de furries are părți foarte frumoase: meșteșugărim costume, fursuits, care costă destul de mult și necesită multă îndemânare, variind de la modele care prezintă o construcție simplă și seamănă cu mascotele sportive, la cele cu caracteristici mai sofisticate, care includ mecanisme în mișcare ale maxilarelor, părți animatronic, machiaj protetic și altele. Din cauza costurilor ridicate, unii membri poartă doar coadă și urechi, sau doar capul, labele și coada… Apoi, jocul de rol este foarte important (se desfășoară predominant pe Net). Comunicarea este crucială, având loc, de aceea, numeroase convenții și întâlniri, și, după cum am mai spus, comunități online. Practic, a fi furry înseamnă să fii un individ foarte creativ și să ai parte de o comunitate în care să poți discuta cu persoane așa ca tine.

R: Dumneavoastră considerați că a fi capră doar un joc de rol sau ceva care vă definește?

V-c: Pentru mine este doar un joc de rol. Am un avatar, o fursonă, dar la finalul zilei mă consider a fi om, deși poate că mi-ar fi plăcut mai mult să fiu o capră, să trăiesc fără griji, să fiu și eu întreținut…

J (aprobator): Be-he-he…

V-c: Aici apare confuzia. Cei care chiar se cred animale sunt therienii. Aceștia simt o conexiune psihologică și spirituală cu identitatea lor animală. Adică, ei se cred animale chiar și fără costum. Asta este diferența între noi, furries, și therieni. Pentru noi, fursona este mai mult un proiect artistic, un personaj separat de identitatea noastră, în timp ce pentru ei a fi animal este identitatea lor.

R: Mulțumim, domnule Vecin-capră!

J: Be!

R: Și mulțumim domnișoarei Capra Joiana!

Ne-am mai lămurit cât de cât, dar nu putem să nu ne întrebăm dacă așa ceva este sau nu patologic. Cel puțin în cazul therienilor, deși nu suntem avizați în psihologie și psihiatrie, răspunsul ar trebui să fie aproape evident. Da, încercăm să construim un mediu tolerant și să fim de acord cu toată lumea, însă este o diferență între a tolera ceva și a valida ceva. Facem parte, totuși, din specia Homo sapiens. Dar… ce este omul până la urmă? (Salutări celor care fac filosofia!) În lumea contemporană observăm crizele de identitate ca fiind din ce în ce mai frecvente și, dintr-un motiv sau altul, discuția despre ele a devenit un tărâm foarte sensibil, controversat. Căutarea esenței s-a transformat într-un spectacol de identitate. Au ajuns să fie contestați termeni ce până acum erau o banalitate, iar atunci când pui sub semnul întrebării direcția curentului ți se atribuie multe etichete ce se termină în „fobic”. Dar, din dorința de a nu scandaliza pe nimeni mai mult decât este necesar, vom reveni la oile caprele noastre.

Furries, deci. După cum a spus și vecinul, este, practic, un joc de rol. La suprafață pare totul inofensiv: trăim într-o lume liberă, fiecare are dreptul să se manifeste așa cum dorește, atâta timp cât nu rănește pe nimeni. Ce este greșit la niște oameni cărora le place să-și pună costume de animale și să se prefacă pisici, căței, vulpi, lupi etc.? Până la urmă și noi ne prefăceam că suntem fel de fel de ființe atunci când eram mici. Hopa! Ne apropiem de ceva: să fie fenomenul furry un simptom de infantilizare?

J: Be-he-he?!

Viața e nașpa. Avem atâtea griji, atâtea responsabilități, să învățăm, apoi să muncim, să ne facem o familie de care să putem avea grijă – chestii de adulți. Atunci când eram copii n-aveam nicio grijă, totul era roz, habar n-aveam ce-i ăla stresul; dar copilăria a trecut prea repede. Este foarte tentantă, deci, întoarcerea la ea. E tentant să evadăm în jocuri de rol, în lumi ficționale, mai ales atunci când se adaugă sentimentul de alienare și dorința puternică de a aparține unui grup. Ce-i drept, a-ți găsi refugiul în ficțiune și în lumi virtuale nu e nici pe departe un lucru care se rezumă doar la fandom-ul furry, însă acesta din urmă se remarcă prin excentricitatea lui. Există o diferență vizibilă între a fi, de pildă, un fan Bugs Bunny în timpul tău liber sau de a visa la universul Looney Tunes în liniștea propriului domiciliu și a purta un costum de Bugs Bunny pe stradă și de a te preface că ești un iepure (chiar dacă nu te crezi de-a dreptul așa ceva). A nu se înțelege că am condamna pe cineva, însă avem și noi voie să ne mirăm. E bizar să te identifici cu un iepure și mai puțin practic (căutați cât costă un costum de animal!). Până la urmă, fiecare este liber să facă ce vrea cu viața și cu timpul lui, însă există o linie fină între o plăcere nevinovată și ceva care are efecte negative asupra vieții unui individ.

Comunitatea furry, la fel ca orice comunitate, are și părți întunecate, părți ce nu sunt în întregime potrivite pentru o revistă școlărească (//Aici mă refer la aspectele sexuale, inclusiv pornografie și zoofilie). Totuși, de dragul exemplului, vom aminti ceva mult mai puțin întunecat decât indiscutabilul. La noi în țară, în câteva școli din Capitală, unii elevi au venit îmbrăcați în costume de animale și, conform profesorilor, au refuzat să mai comunice firesc la ore. Mai mult, o tânără din Arad care se credea pisică a încercat să atace câinii din parc. Trebuie să mărturisim că informația a fost luată de pe un site de știri, așa că se poate ca evenimentele să fi fost înflorite de jurnaliști pentru a crea senzaționalul care să atragă vizionări și, implicit, profit. (//site-ul: https://www.stiridecluj.ro/national/fenomenul-furry-ia-amploare-si-in-scolile-din-romania-mai-multi-elevi-vin-costumati-la-scoala-in-diverse-animale-refuza-sa-mai-comunice-firesc) De dragul discuției, vom lua informația ca atare. Evident, aceste comportamente nu sunt normale. Este o mare problemă atunci când fursona afectează aspecte fundamentale ale vieții unui individ, așa cum este educația, sau când el se rupe de realitate și nu-și mai asumă nicio responsabilitate. Când ceva perturbă funcțiile sociale și personale, calitatea vieții, avem de-a face cu o patologie.

Apropiindu-ne de încheierea acestui articol, mai trebuie să amintim, desigur, că oricât de bizare și fundamental greșite ar fi ideologiile, convingerile, comportamentele și acțiunile cuiva, agresiunea, hărțuirea și bullying-ul față de acel cineva nu sunt niciodată o soluție intelectual satisfăcătoare. Mai bine scrii un articol în care să-ți explici punctul de vedere (și să râzi argumentat), că și-așa avem mereu nevoie de articole! (n. red.: Suntem deschiși și marilor puteri politice, în caz că s-au plictisit de atâtea războaie și vor să fie redactori la Zări Alb Astre.)

Să conchidem, deci. Fandom-ul furry este un fenomen ciudat, însă, atâta timp cât libertatea cuiva nu afectează libertatea altuia… Totuși, trebuie să fim conștienți de impactul acestuia, de părțile bune și mai puțin bune, să ne facem și-o cruce dacă simțim nevoia și, dacă tot am ajuns să invocăm Divinitatea, să ne rugăm să fie sănătoși și vecinul, și capra acestuia! Iar noi să avem mai multă grijă de caprele noastre.