Cum poţi să-ţi susţii punctul de vedere fără a aduce vreun argument valabil în discuţie? E foarte simplu: o replică, zece cuvinte. Nu ai cum să înţelegi, faci parte din altă generaţie.
De câte ori nu am auzit oameni mai în vârstă bodogănind: „generaţiile astea care vin din urmă…”. Poate pe nedrept uneori, alteori pe bună dreptate, nimic nu schimbă faptul că nu toţi reprezentanţii unei generaţii împărtăşesc aceleaşi convingeri și au aceeași educație. Cu atât mai mult cu cât discuţia este urmată deseori de celebra replică „pe vremea mea”, perioada idolatrizată a lucrurilor altfel. Dacă veţi avea vreodată curiozitatea să întrebaţi cum sau de ce, veţi primi cel mai probabil unul din două răspunsuri: o prezentare idealizată a perioadei sau, preferata mea, „Nu ai putea înţelege, faci parte din altă generaţie!”.
Livrată mai elegant sau mai agresiv, replica aceasta mă pune mereu pe gânduri. La drept vorbind, oare chiar suntem atât de bătuţi în cap încât să nu înţelegem, sau este vorba despre altceva?
În definitiv, suntem făcuţi să înţelegem concepte abstracte, precum infinitul ca număr sau matricea stilistică, de ce nu am putea înţelege cum funcţionează sistemul de valori al altor oameni sau al experienţei colective care a determinat răspunsul? Cu atât mai mult e de neînțeles cu cât uneori replica vine chiar din gura unui profesor, menit să ne lumineze.
În loc să ni se explice, după puterea fiecăruia, suntem lăsaţi să băltim în ignoranţă. Această atitudine este una dintre cele mai nocive pentru orice societate. Economia de cuvinte n-a stat niciodată la baza dezvoltării societăţii. Este de înţeles că un astfel de răspuns este mult mai comod, dar ce s-ar întâmpla dacă şi noi am răspunde în aceeași manieră? Și n-o faceți? n.r. „Nu ai cum să înţelegi apelurile video, faci parte din altă generaţie”. În sine, această atitudine ar crea o şi mai mare fisură, adâncind conflictul dintre generaţii.
Nu susţin nicidecum că generaţia mea ar fi perfectă. Există un oarecare dispreţ al generaţiei mele faţă de generaţiile următoare. Fie că vorbim de felul în care sunt crescuţi sau de atitudinea faţă de cuvântul nu, nu putem să generalizăm şi să spunem că statutul social, educaţia şi posibilităţile financiare nu generează diferenţe între oameni. Un anumit grup, cu atât mai puţin un individ, nu poate reprezenta valoarea sau interesul unei generaţii, mai ales că pe aceste teme există divergenţe inclusiv în rândul reprezentanţilor aceleiaşi generaţii.
„Cine nu are bătrâni să-şi cumpere.” Degeaba, dacă atât bătrânii, cât şi tinerii refuză să aducă argumente pe motiv că celălalt nu ar înţelege. Cât timp alegem să hibernăm în propriul balon de săpun, nu putem vorbi despre vreun soi de progres. În esenţă, înţelepciunea nu valorează nimic dacă nu ai cu cine să o împarţi.
