zari albastre

ZĂRI ALB ASTRE

Liniștea dintre noi

Sursă ilustrație: Zări Alb Astre

Cum poţi să-ţi susţii punctul de vedere fără a aduce vreun argument valabil în discuţie? E foarte simplu: o replică, zece cuvinte. Nu ai cum să înţelegi, faci parte din altă generaţie.

De câte ori nu am auzit oameni mai în vârstă bodogănind: „generaţiile astea care vin din urmă…”. Poate pe nedrept uneori, alteori pe bună dreptate, nimic nu schimbă faptul că nu toţi reprezentanţii unei generaţii împărtăşesc aceleaşi convingeri și au aceeași educație. Cu atât mai mult cu cât discuţia este urmată deseori de celebra replică „pe vremea mea”, perioada idolatrizată a lucrurilor altfel. Dacă veţi avea vreodată curiozitatea să întrebaţi cum sau de ce, veţi primi cel mai probabil unul din două răspunsuri: o prezentare idealizată a perioadei sau, preferata mea, „Nu ai putea înţelege, faci parte din altă generaţie!”.

Livrată mai elegant sau mai agresiv, replica aceasta mă pune mereu pe gânduri. La drept vorbind, oare chiar suntem atât de bătuţi în cap încât să nu înţelegem, sau este vorba despre altceva?

În definitiv, suntem făcuţi să înţelegem concepte abstracte, precum infinitul ca număr sau matricea stilistică, de ce nu am putea înţelege cum funcţionează sistemul de valori al altor oameni sau al experienţei colective care a determinat răspunsul? Cu atât mai mult e de neînțeles cu cât uneori replica vine chiar din gura unui profesor, menit să ne lumineze.

În loc să ni se explice, după puterea fiecăruia, suntem lăsaţi să băltim în ignoranţă. Această atitudine este una dintre cele mai nocive pentru orice societate. Economia de cuvinte n-a stat niciodată la baza dezvoltării societăţii. Este de înţeles că un astfel de răspuns este mult mai comod, dar ce s-ar întâmpla dacă şi noi am răspunde în aceeași manieră? Și n-o faceți? n.r. „Nu ai cum să înţelegi apelurile video, faci parte din altă generaţie”. În sine, această atitudine ar crea o şi mai mare fisură, adâncind conflictul dintre generaţii.

Nu susţin nicidecum că generaţia mea ar fi perfectă. Există un oarecare dispreţ al generaţiei mele faţă de generaţiile următoare. Fie că vorbim de felul în care sunt crescuţi sau de atitudinea faţă de cuvântul nu, nu putem să generalizăm şi să spunem că statutul social, educaţia şi posibilităţile financiare nu generează diferenţe între oameni. Un anumit grup, cu atât mai puţin un individ, nu poate reprezenta valoarea sau interesul unei generaţii, mai ales că pe aceste teme există divergenţe inclusiv în rândul reprezentanţilor aceleiaşi generaţii.

„Cine nu are bătrâni să-şi cumpere.” Degeaba, dacă atât bătrânii, cât şi tinerii refuză să aducă argumente pe motiv că celălalt nu ar înţelege. Cât timp alegem să hibernăm în propriul balon de săpun, nu putem vorbi despre vreun soi de progres. În esenţă, înţelepciunea nu valorează nimic dacă nu ai cu cine să o împarţi.

Este ROMGLEZA decăderea limbii române?

pexels-pixabay-159866
Sursă foto: www.pexels.com

Romgleza, sau mai bine spus forma simplificată de vorbire constând în amestecarea lexicului și gramaticii limbilor română și engleză, este întâlnită tot mai frecvent în limbajul milenianilor sau al generației Z.

Cauza existenței romglezei este creșterea și dezvoltarea într-o societate în care limba de circulație internațională este engleza. Ați putea spune acum: „Dupa această logică, dacă chineza ar fi limbă de circulație internațională, noi am vorbi romchineză?” Teoretic da, deoarece ar însemna că industria de divertisment este în chineză așa cum în realitate majoritatea platformelor de filme sau seriale provin din America, la fel și cu industria televiziunii.

Dacă i-aș spune bunicii mele că în loc de „jenant” folosesc cuvântul „cringe” sau „anyways” în loc de „oricum” ar spune că „am omorât” lim- ba română. Însă există și păreri din partea colegilor de generație care îi dau dreptate bunicii mele.

În secolul al XIX-lea am preluat cuvinte din alte limbi. Un exemplu concret ar fi generația bonjuristă. Cuvântul „bonjurist” este un epitet care era acordat fiilor de boieri întorși de la studii din apusul Europei, în special din Franța, de unde veneau cu idei liberale, progresiste. Ansamblul concepțiilor, comportărilor și manifestărilor care îi caracterizează pe bonjuriști au primit, prin derivare, denumirea de bonjurism. Rolul bonjuriștilor, persiflați la vremea aceea, a fost unul foarte mare în evoluția limbii române. Astfel încât „franțuzismele” pe care le aruncau ici colo au fost ironizate de autorii contemporani lor, au devenit neologisme folosite de toți vorbitorii de limbă română.

Care este adevărul atunci? Este romgleza un atac la individualitatea țării noastre sau un mod de dezvoltare imprevizibil al României?

Ei bine pentru a răspunde la întrebare vom realiza o listă pro vs. contra ideii de romgleză care va ajuta în luarea deciziei finale.

Avantajele romglezei se rezumă la lejeritatea folosirii limbii engleze față de română. Referindu-mă la lungimea și sensul cuvintelor sau la traducerile lor. Un exemplu ar fi verbul „to objectify” care în română nu are o traducere, în schimb există verbul „a obiectiviza” care înseamnă „a seta un obiectiv, a căpăta caracter obiectiv”.

Aici intervine romgleza, în loc să îți bați capul cu traducerile pur și simplu te folosești de ea, plus că sună mai cool.

Acum că am terminat de scris principalele avantaje, haideți să vedem dezavantajele acestui nou mod de comunicare:

Primul ar fi necunoașterea limbii engleze. Firesc dacă nu știi o limbă, nu o poți folosi. Și cum la noi în țară accentul nu este pus pe aprofundarea limbilor străine, învățământul românesc axându-se pe partea de real în cei 12 ani de școală, o mare parte din tineri absolvenți ies pe porțile liceului cu un nivel începător de cunoștințe în engleză.

Al doilea ar consta în dificultatea creierului de a gândi în două limbi. Fiind un copil din genereația Z, am crescut cu engleza. Îmi este mai ușor să vorbesc romgleză deoarece dacă nu îmi amintesc un cuvânt sau o expresie în prima limbă îmi amintesc în a doua, dar aici intervine dezavantajul: nu poți formula o frază într-o singură limbă cap coadă.

Însă consultând lista de mai sus, nu cred că putem trage o concluzie. Poate de fapt nici nu există o variantă corectă, ci pur și simplu ar trebui să ne adaptăm situațiilor și persoanelor cărora ne adresăm. Voi ce părere aveți?

Surse:

https://www.youtube.com/watch?v=4ugW-2lZBA4wikipedia.org