Primăvara… anotimpul renașterii, al miresmelor și al simțurilor extreme, de fiecare dată inedite, intense și răvășitoare. Deșteptarea primăverii, un musical adaptat după piesa cu același nume de Frank Wedekind, interpretat de tinerii actori de la Asociația „JG Victory of Art” din București, aduce pe scenă tabloul adolescenței din secolul al XIX-lea, când viața copiilor era controlată în totalitate de părinți, de norme sociale severe și de prejudecăți. E un spectacol despre nevoia umană de a visa și de a cunoaște, despre tabu-uri și interdicții, teme pe care trupa bucureșteană le-a exprimat într-un mod admirabil.
Scena se deschide cu o discuție mamă-fiică, într-o notă subtil pozitivă, despre un bebeluș pe care barza l-a adus pe lume. Fata, Wendla, își exprimă curiozitatea de a afla cum se concep copiii, spunându-i mamei sale că este destul de mare pentru a primi explicații. I se răspunde că un copil este adus pe lume doar dacă ești căsătorită și îți iubești foarte, foarte mult soțul.
Din pudoare și scrupule etice, sexualitatea și, în general, viața intimă sunt teme ocultate de părinți, iar adolescenților din vremea respectivă le este ascuns adevărul. Mult prea rigizi ori protectori, adulții le dau drumul în societate fără să le explice că sunt la o vârstă la care este normal să se confrunte cu stări, senzații și nevoi pe care nu le-au mai avut până atunci. Copilul care se ascunde într-un trup de adolescent trăiește astfel experiențe stranii pentru care nu este pregătit.
Aceleași neliniști privitoare la misterul relațiilor intime și al sexualității animează un grup de băieți plini de dorințe, iar Moritz, unul dintre ei, le povestește celorlalți că a avut un vis despre o relație indecentă cu o fată. Adolescentul, obsedat de scena visată, îi cere prietenului său, Melchior, să-i aștearnă pe hârtie perspectiva sa artistică legată de actul trupesc dintre două persoane.
Explorând teritoriul atât de tentant și de necunoscut al iubirii și erotismului, fetele și băieții încep să se apropie, astfel încât atât Wendla și Melchior, cât și Marta – prietena Wendlei – și Mortiz trăiesc momente puternice, care-i răscolesc psihic și emoțional. Consecința negativă a acestor experiențe este un viol, în care Melchior este agresorul și Wendla victima. Secvențele sunt pline de patos trupesc și fac trimitere la Complexul lui Novalis, tinerii actori aducând expresivitate în reprezentarea scenică a focului lăuntric devastator, izbucnit în niște adolescenți complet nepregătiți și care-i vor cădea victime. Moritz simte că nu se mai poate vindeca de obsesia sexualității, căci începe să tânjească neoprit după diverse atingeri, senzații pe care doar și le poate imagina sau viziona în „lectura” pornografică pe care o procură de la prietenul său. Își dă seama că psihoza lui devine incurabilă și se sinucide. La scurt timp, Wendla află că este însărcinată și moare în urma încercării de a întrerupe sarcina. Melchior, care este în pragul exmatriculării, merge la cimitir și, în acea simfonie deprimantă, vrea să se sinucidă lângă mormintele prietenilor săi. Are însă o viziune cu aceștia, apariții spectrale care îl opresc, iar el le promite și își promite că le va ține mereu amintirea vie.
Spectacolul celor de la „Victory of Art”, o melodramă satirică la adresa ipocriziei sociale și a cinismului, cu accente de tragedie antică, se termină într-o notă, totuși, senină, cu toți actorii în scenă, care dansează și cântă despre… renaștere, despre minunea de a exista, bucuria de a te vindeca, chiar și atunci când pare târziu. Ei întâmpină primăvara purpurie, cu speranța de a-l păstra pe Dumnezeu în inimă, ridicând mâinile către cer și așteptând schimbarea care să le coloreze viețile!
Singura care rămâne în picioare, pe scenă, la finalul musical-ului este Marta, simbolul fetei puternice în fața realității dure a vieții!
